08
Apropo de băgat mâna cu neruşinare în buzunarul celor mulţi, nu pot să nu v-o spun pe asta. Se făcea că era vorba despre o comisie. Cea de pensionare, să-i spunem, unde prezida o madam doctoră pe nume Popiel. Iar cum de comisia cu pricina nu trece oricine, fără să lase şi nişte caşcaval răzuit pe deasupra… mesei, omul trebuie să se gândească bine şi la astfel de aspecte, înainte de a se prezenta înaintea celor care-i hotărâsc soarta. Ghinionul a făcut ca într-o zi, unul dintre cei care nu prea era la curent cu circuitul caşcavalului răzuit în natură a solicitat să meargă la toaletă. Spun a solicitat, pentru că omul se afla în scaun cu rotile şi nu se putea deplasa singur. Cu chiu, cu vai, i s-a deschis uşa de la toilet. Că aşa se ţine când e zi de comisie. Închisă. Iar cheia, la madam doctora. Mai târziu, a venit şi explicaţia pentru şmecheria asta. Cum spuneam, a intrat omul să se uşureze de surplusul de lichid, când a constatat că wc-ul nu funcţiona. Aşa că s-a pus pe meşterit la rezervorul cu apă. Ridicând capacul, hop, surprizaaa! Un pungoci plin cu, v-aţi prins, caşcaval răzuit. Speriat că nu va putea justifica în foaia de avere provenienţa caşcavalului, a pus frumos pungociul la locul lui şi la revedere, Elisabeta. A uitat şi de surplusul de lichid şi de comisie şi dus a fost. Ei, asta nu e doar o poveste spusă de cei despre care doctora Popiela crede că dacă au un anume handicap nu pot să vadă cum stă treaba cu răzuitul. Ci e o realitate. Iar organele ar trebui să se ocupe odată şi de caşcavalul comisiei ăsteia.