Nicolae Boitor este vinovat pentru decesul copilului de nouă ani, ars de viu, după ce mama sa a incendiat locuinţa. Aceasta este concluzia raportului întocmit de specialiştii Inspecţiei Sociale Maramureş, în urma unei verificări a cazului minorului Alexandru Coman, din Lăpuşul Românesc. Concluziile raportului îl obligă pe preşedintele Consiliului Judeţean, Mircea Man, să întocmească o evaluarea a cauzelor care au dus la nerespectarea legii de către directorul Nicolae Boitor, de a cărui decizie a depins soarta minorului.

În 22 aprilie, i-am solicitat directorului Nicolae Boitor, cel care conduce Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş, raportul întocmit de către reprezentanţii Inspecţiei Sociale, în urma unei verificări asupra cazului copilului din Lăpuşul Românesc, ars de viu, după ce mama sa a dat foc casei. Cu toate că vorbim de un act public, Nicolae Boitor ne-a refuzat. Mai precis, prin compartimentul Juridic, ne-a transmis un răspuns din care reiese că nu avem acces la acel act, invocând diverse motive. Niciunul legal. Dar asta are mai puţină importanţă. Cert este că acum am intrat în posesia acelui raport şi am înţeles de ce directorul Boitor a refuzat să ni-l pună la dispoziţie. E foarte simplu. Pentru că printre vinovaţii principali din acest caz se regăseşte şi numele său. Parcurgând raportul respectiv, observăm că referitor la situaţia minorului Alexandru Coman, care a locuit în condiţii improprii, Direcţia a fost sesizată în 1 octombrie, 2007. Adică în urmă cu un an şi jumătate. Prima „măsură” luată de oamenii lui Boitor a fost aceea prin care s-a cerut Primăriei Lăpuşul Românesc evaluarea socială şi întocmirea unui plan de servicii pentru minorul în cauză. Adică să facă alţii treaba Direcţiei. Au trecut câteva luni şi nu s-a întâmplat nimic. Abia în februarie 2008, la aproape cinci luni de la sesizare, un asistent social al Direcţiei, pe nume Anamaria Petrehuş, s-a deplasat la familia Coman, constatând starea de fapt. Aceasta a cerut luarea măsurii de plasament în regim de urgenţă a copilului. Actul a fost adus la cunoştinţa conducerii şi semnat de Nicolae Boitor. Dar nu s-a întâmplat nimic. Direcţia a cerut Primăriei din localitate să soluţioneze cazul, uitând de atribuţiile pe directorul Boitor le avea.

Refuzul

A trecut un an, timp în care copilul a trăit acelaşi coşmar în casa familiei Coman. După sesizările venite din mass media locală, la începutul acestui an, Nicolae Boitor s-a speriat şi a trimis din nou asistentul social să analizeze situaţia. Răspunsul a fost acelaşi. Copilul trebuia luat în regim de urgenţă. În etapa următoare, compartimentul Coordonare Locală, condus de Corina Câmpeanu, a pregătit trei dispoziţii de plasament în regim de urgenţă a minorului. Una privea Casa de Tip Familial Ardusat, o alta, cea din Mogoşeşti, iar o a treia, avea în vedere trimiterea copilului în Centrul de Plasament în Regim de Urgenţă din Baia Mare. Doar ultima dintre acesta a fost semnată şi de consilierul juridic, fiind soluţia impusă de lege în astfel de situaţii. Totuşi, Nicolae Boitor a refuzat să semneze actul respectiv. Fără nici un motiv, el a hotărât trimiterea cazului spre analizare, Comisiei Judeţene de Protecţia Copilului. Iată ce declară reprezentantul compartimentului de Coordonare Zonală: „am fost pregătită să îl iau pe minor în regim de urgenţă. Înainte de a porni, directorul Nicolae Boitor a contactat-o telefonic pe doamna coordonatoare Violeta Filip pentru a nu mai merge după minor; doar să citez familia pentru a se prezenta la Comisia pentru Protecţia Copilului, în data de 19 februarie, 2009”. Aşadar , un abuz incredibil din partea directorului Boitor. A fost identificată o locaţie, mai precis la Târgu Lăpuş, unde copilul putea fi dus fără nicio problemă, în casa de tip familial existau locuri libere, însă Boitor a decis altfel. Cu de la sine putere şi fără nici un argument legal, el l-a menţinut pe copil în familie, fapt care a condus la decesul acestuia, în cele din urmă.

Vinovaţii

Concluziile raportului întocmit de specialiştii Inspecţiei Sociale sunt cât se poate de clare. În ceea ce priveşte Primăria Lăpuşul Românesc, aceasta nu a sesizat organele de urmărire penală, în urma constatărilor situaţiei în care era crescut minorul, nu a realizat o anchetă administrativă, în vederea aplicării unor măsuri disciplinare faţă de mama copilului, care era şi asistentul personal, şi nu a evaluat posibilitatea suspendării contractului de muncă al acesteia. Referitor la Direcţie, se precizează următoarele: nu au fost respectate drepturile la ocrotirea sănătăţii, educaţie şi servicii sociale, ale minorului; nu a existat un manager de caz, care să ducă la soluţionarea sa; directorul Nicolae Boitor nu şi-a asumat responsabilitatea luării unei măsuri în regim de urgenţă, deşi specialiştii au recomandat la nesfârşit această măsură, încălcând în acest fel Legea Protecţiei Copilului; cazul a fost încredinţat Comisiei de Protecţia Copilului, care nu avea atribuţii în acest sens, soluţionarea revenind instanţei de judecată, după eventuala plasare a minorului în regim de urgenţă. În final, actul întocmit de specialiştii Inspecţiei Sociale cere responsabililor, mai precis preşedintelui Consiliului Judeţean Maramureş, „instituirea unei comisii care să evaluaze situaţia în care s-a ajuns (soldându-se cu decesul copilului) şi cauzele care au condus la amânarea luării unei măsuri de urgenţă pentru internarea copilului într-un centru specializat, de către directorul DGASPC, stabilirea şi aplicarea măsurilor disciplinare pentru cei vinovaţi”. Prezentarea unui raport scris către Inspecţia Socială a fost stabilită peste o lună. Se anunţă vremuri grele pentru directorul Nicolae Boitor, cel care a refuzat luarea minorului în sistemul de protecţia copilului, preferând a-l lăsa să ardă de viu. Cât va mai dura până la demararea unei anchete penale în acest caz?