02
Doar daca ma dileam de tot puteam crede ca imi va fi dat sa citesc o asemenea fabulatie emisa de un inconstient in stare avansata de lipsa de discernamant. Un poet clujean, Florin Tene, a solicitat Patriarhiei sa-l trimita in lumea sfintilor pe Mihai Eminescu.
In primul rand, canonicizarea in sine e o prostie cat China. A ajuns omul sa il ridice in slavi pe un muritor, de parca nu Dumnezeu este cel care sfinteste. S-a gasit cine sa-l sfinteasca pe om. Un alt om.
Apoi, imi aduc aminte de cuvintele lui Petre Tutea. Da, vorba lui Carol, nici de am mai trai o mie de ani, tot nu am mai avea unul ca Stefan cel Mare. Dar sa-l faci sfant cand a fost un curvar fara pereche… E mai mult decat ridicol. Asta vizavi de canonicizarea fostului domnitor al Moldovei.
A fost cel mai, fara pereche, luceafarul, demiurgul, putea da slam dunk cu mana stanga, dar cum sa canonicizezi pe unul care isi incepe poezia cu “Eu nu cred nici in Iehova”? Sau care spune ca religia e “o fraza de dansii inventata, cu a ei putere sa v-aplece-n jug”.
Ok. A fost un poet bun. Foarte bun, chiar, pentru neamul asta de carpato-danubiano-pontici. Scria foarte bine. Avea pană. Ca si gazetar, a fost excelent, pe alocuri. Chiar intentionez de ceva vreme sa scriu despre asta. Dar sfant? Ce legatura are omul asta cu sfintenia? Cred ca si Hagi ar putea fi un sfant. Dadea goluri de la mijlocul terenului. Caci, daca meritele profesionale te propulseaza spre canonicizare, atunci credinta chiar nu mai conteaza. Poti fi si ateu.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
Excelent articol. Daca in acest ritm se va ajunge si la canonizarea politicienilor sau a ziaristilor? Iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac.
Sunt perfect de acord cu tine:
La inceput a fost Cuvântul, spune cartea sfânta a iudeilor, un popor din Asia Mica. Românii spun: cuvântul (limbii literare) s-a intrupat prin Eminescu. Legionarii cer: “Canonizati-l pe Eminescu!” Presa se inflameaza, iar Patriarhia refuza politicos. Rectificare: la inceput a fost Stefan cel Mare, primul laic canonizat de Biserica Ortodoxa Româna, in ciuda polemicilor iscate. La poarta raiului asteapta cuminti Mircea cel Batrân, Vlad Tepes si Mihai Viteazul Unificatorul. Pe lista scurta mai figureaza Sadoveanu, Topârceanu si Goga. Nu lipsesc nici autorii evangheliilor eminesciene: Maiorescu, Perpessicius, Lovinescu si Calinescu. Dosare de canonizare, incomplete, mai au câtiva politicieni interbelici, dar cerere si-au depus toti parlamentarii români in viata.
Obscura Liga a scriitorilor clujeni nu are niciun merit pentru aceasta initiativa, desi venerabililor membri nu le displace publicitatea de care s-au bucurat. Manifestul a fost redactat in catacombele de sub Feleac, cu scopul precis de a zdruncina linistea si trainicia respectabilei Biserici Ortodoxe. Si asta pentru ca problema e atât de delicata, incât niciun raspuns ferm nu va satisface pe deplin taberele beligerante.
Eminescu e un bun national, e un brand, e un sfânt intre sfintii slovelor. La Cina cea de taina a poetilor români, el sta in capul mesei, cuvânta si se inchina, bea si manânca. Iar noi, muritorii, nu ne sfiim sa sorbim vinul versurilor sale si sa ne impartasim din potirul romantismului sau.
De aceea, refuzul din partea BOR e discutabil. Canonizati-l pe Eminescu pentru ca e ortodox pâna in maduva oaselor, pare a striga Noua Dreapta. Si-apoi, in ultimii 60 de ani, BOR a gasit de cuviinta sa adauge in calendar peste o suta de sfinti. Multi dintre ei, traitori pe pamântul vechii Dacii. Ce mai conteaza unul in plus sau in minus? E ca atunci când, cu multa generozitate, consiliile locale acorda diplome de “cetatean de onoare”.
Intr-o buna zi, vom trai intr-o tara a sfintilor, printre sfinti, cu sfintenie. Si ne vom izbavi si ne vom mântui pentru pacatul ca i-am refuzat lui Eminescu statutul de “cel mai evlavios dintre poeti”. Pentru ce? Pentru poezia “Imparat si proletar”, unde Luceafarul zice: “Religia – o fraza de dânsii inventata / Ce cu a ei putere sa va aplece-n jug / Caci de-ar lipsi din inimi speranta de rasplata / Dupa ce-amar muncirati mizeri viata toata / Ati mai purta osânda ca vita de la jug?”
PS Link spre acest blog pe http://dorinstef.blog.com/
sectiunea Index Blog – jurnalisti maramureseni