De mai mulţi ani, un personaj tupeist pe nume Daniel Filipaş păcăleşte pe toată lumea. Începând cu ziariştii locali şi terminând cu instituţiile statului. Aproape fără excepţie, au căzut cu toţii pradă şmecheriilor ieftine ale acestui personaj. Ascuns în spatele bunelor intenţii faţă de copiii pcu dizabilităţi, Filipaş şi-a făcut un obicei din a întinde mâna în toate părţile după bani. Bani care ajung în buzunarul fundaţiei Esperando, pe care o patronează. Iar pentru a obţine ceea ce-şi doreşte, se dă prietenul tuturor. Organizează conferinţe de presă unde împarte pixuri, mape şi alte nimicuri jurnaliştilor fără subiecte de presă, ştiind că pentru un pahar de suc şi doi covrigei, seara, se va vedea la buletinul de ştiri, iar în cealaltă zi, pe paginile ziarelor locale. Ascuns în spatele unei veşnice batiste înlăcrimate, Filipaş a prosperat. În timp a pus mâna pe imobilele altor fundaţii, pe care le-a folosit cum a vrut. Un singur exemplu este elocvent. O clădire aflată pe strada Luchian, din Baia Mare, renovată din fonduri ale fundaţiei Hope and Home for Children, i-a fost oferită lui Filipaş cu largheţe de conducerea Direcţiei de Protecţia Copilului, patronată la acea vreme de Augustin Botiş. Iar Filipaş, că doar nu e prost să refuze un imobil primit pleaşca, s-a cuibărit bine de tot acolo, eliminându-i rând pe rând pe angajaţii Direcţiei. Aşa a ajuns să folosească un imobil finanţat de alţii. Iar exemplele de acest gen pot continua. Nu o să fac o înşiruire a matrapazlâcurilor sale, însă trebuie să mai amintesc unul, legat de borcanele din plastic cu care cerşea bani prin magazinele din oraş. În urmă cu ceva timp, operaţiunea “cutia milei” s-a terminat cu un scandal pe măsura penibilităţii acestei şmecherii marca Filipaş. În plenul Consiliului Local, acesta s-a luat în bot cu aleşii municipali, care i-au cerut retragerea borcanelor de cerşit, operaţiunea fiind ilegală. Câte manevre de genul ăsta o mai fi făcut Filipaş, doar fiscul ştie. Cert e că el nu are nicio jenă în a continua să bocească peste tot după nişte  mălai. Mai nou, s-a pus pe organizat carnavaluri. Manifestări artistice. Replici la Sărbătoarea Castanelor. Iar prin presa locală pozează în mare european. Că vrea el să arate că UE e un mod de viaţă al românilor. Am impresia că personajul ăsta trăieşte pe o altă lume. Altfel nu-mi explic de când îmi spune el mie să simt modul de viaţă european. Poate vreau să mă simt maramureşean şi să mă comport ca atare. Nu am nevoie de spiritul european să mă simt mai bine. E destul că suntem la cheremul Brusselului, mai trebuie să şi trăim asta? Cum spuneam, Filipaş se dă mare european, uitând că zilnic joacă rolul unui mic borfaş pervers înlăcrimat, pornit la ciupit de bani. Parcă văd că va veni să-mi spună câte a făcut el pentru copiii cu dizabilităţi. Cu banii din cutia milei şi eu aş face.