Ultimele 24 de ore din viata Mantuitorului au fost marcate de tensiunea evenimentelor care aveau sa se intample in Vinerea Mare, care la evrei a coincis cu data de 14 nisan. Inca din seara zilei de joi, Isus s-a pregatit pentru momentul crucificarii Sale.

“Seara, Isus a sezut la masa cu cei 12 ucenici ai Sai”, Matei 26, versetul 20. Dupa Cina cea de Taina, Domnul si Apostolii Sai au trecut Valea Chedron si s-au dus, ca de obicei, pe Muntele Maslinilor, unde era o gradina numita Ghetimani (cuvant care inseamna presa de ulei). Iuda nu era cu ei, pentru ca la Cina, cand Isus i-a intins bucatica, “a intrat Satana in Iuda. Si Isus i-a zis: Ce ai sa faci, fa repede” (Ioan 13, versetul 27). “Iuda, dupa ce a luat bucatica, a iesit afara in graba. Era noapte.” (versetul 30)

Aceasta noapte a fost cea mai de pret din experienta Mantuitorului. Cu sufletul Sau “cuprins de o intristare de moarte”, Isus s-a rugat de trei ori Tatalui, pentru indepartarea “paharului”. Era evident vorba de rusinea si injosirea adusa de arestarea Sa, ca unul care a incalcat legea, de procesul ce i s-a intentat fara respectarea procedurilor legale, de batjocurile si rastignirea Sa, ca un raufacator. Despre toate acestea Domnul stia. La sfarsitul rugaciunilor din Ghetimani, a venit la el un inger, care l-a mangaiat si Isus a devenit din acel moment cel mai calm om.

In acea noapte, cand Isus se ruga in Ghetimani, Iuda, pentru realizarea infamului plan, a primit de la preoti o ceata de oameni, care, cu sabii si ciomege, au venit sa-l aresteze pe Isus. Si Iuda s-a apropiat ca sa-l sarute.“Iuda, cu o sarutare vinzi tu pe Fiul omului?”, l-a intrebat Isus. Luca 22, versetele 47-48.

Lumea este plina de caractere care dezamagesc. Iuda a fost exemplul celui care si-a tradat cel mai bun prieten pentru 30 de arginti. Apoi ceata ostasilor, capitanul lor si aprozii iudeilor au luat pe Isus si L-au legat. L-au dus intai la Ana, care era socrul lui Caiafa (marele preot). Ana L-a trimis legat la Caiafa (Ioan 18, versetul 24). De aici celebra sintagma, “de la Ana la Caiafa”.

Dimineata l-au dat pe mainile lui Pilat. Arestarea lui Isus nu s-a facut din ordinul lui Pilat si nici a lui Irod, ci al preotilor cei mai de seama. Omorarea lui Isus a fost planificata dinainte, condamnarea Sa pe nedrept de catreSinedriu (tribunalul evreiesc) a incalcat legile vremii.

Pilat a incercat in multe feluri sa-l elibereze. Dupa ce a pus sa fie batut, l-au scos afara, imbracat in haina de purpura si avand pe cap o cununa de spini. “Iata omul!”, le-a zis Pilat. Preotii si aprozii au inceput sa strige: “Rastigneste-l, rastigneste-l!” In disperare, Pilat a cerut sa i se toarne apa, sa-si spele mainile, zicand: “Eu sunt nevinovat de sangele neprihanitului acestuia” (Matei 27, versetul 24). Dupa mai multe batjocuri, ostasii l-au dus pe Isus sa fie rastignit.

Cand l-au rastignit era ceasul al treilea, sau ora noua – dupa sistemul nostru (la evrei ceasurile din zi se numarau de la ora sase dimineata). Timp de trei ore trecatorii si-au batut joc de El. La ceasul al saselea (ora 12) s-a facut intuneric peste toata tara pana la ceasul al noualea (ora trei) Marcu 15, versetul 33).

“Eloi, Eloi, lama sabactani”, a strigat Isus cu un glas puternic, la ceasul al noualea (Marcu 15, versetul 34). Isus, care stia ca totul se sfarsise, a zis: “Mi-e sete”. Ostasii au pus un burete cu otet intr-o ramura de isop si i-au dat sa bea. “S-a ispravit”, a rostit Isus luand otetul, “apoi a plecat capul si si-a dat duhul” (Ioan 19 versetele 23-30).

Era vineri, 14 nisan, ora 3 dupa amiaza. Aceasta a fost cea mai trista drama din istoria omenirii. Iosif din Arimatea, un ucenic al lui Isus, impreuna cu Nicodim, l-au pus in fasii de panza cu miresme si l-au asezat intr-un mormant nou. Era vineri seara, inainte de a incepe sabatul evreilor.

Duminica, in cea dintai zi a saptamanii, Maria Magdalena impreuna cu alte femei s-au dus dis de dimineata la mormant. Doi barbati le-au zis: “Pentru ce cautati intre cei morti pe cel viu? Nu este aici, a inviat” (Luca 24, versetele 1-6).

Isus a platit cu viata pentru pacatele omenirii. “El suferintele noastre le-a purtat si durerile noastre le-a luat asupra Lui si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre,zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El si prin ranile Lui suntem tamaduiti.” – Isaia 53, versetele 4-5.