Peste saptamana, ca tot am fost in concediu, am zis sa ies undeva, pe aproape, la iarba verde. Mogosa mi s-a parut a fi mai la indemana si am iesit cu familia, vineri dupa masa. Anul asta am mai fost doar o data, dar a fost suficient sa invat regula. Nu se face foc, nu poti manca nimic la gratar, nu iti instalezi cortul. Deci, e clara treaba. Cat faci o baie si gata. Asa ca m-am conformat. Mi-am pus de haleala in punga si am urcat la Bodi. Fiind si cu piticul, am zis sa iau barca pneumatica, sa il plimb un pic pe lac. Si asa e el speriat sa intre in apa. Il mai obisnuiesc cu ideea.

Ajung si imediat ma pun pe umflat barca, sa profit de cele cateva ore de soare care mai ramasesera din zi. Pe lac, mai nimeni. Doar vreo zece personaje, care incercau sa se autoconvinga de faptul ca apa nu e tocmai atat de rece. Gat cu umflatul si o iau pe lac, cu piti langa mine. Asta micu’, fascinat ca merem cu barca. Nu trec zece minute, ca aud pe margine un glas ragusit si disperat. “Baaaaaaaaaaa! Iesi, baaaaaaaaaaa!” Fiind pe mijlocul lacului, nu ii dau atentie. Dar badaranul insista. “Iesi acuma, baaaaaaaaaaaa!” Na, frant, zic, oare cu care are treaba. Poate e unul care inoata pe unde nu trebuie. Or fi ceva pietre dintr-alea in care ma tai de fiecare data cand inot sau poate e altceva. Sau poate o fi prins careva o rata din cele care inoata pe lac. “Baaaaaaaaaaaaa, tu nu auzi, baaaaaaaaaaa?” Am un moment de inspiratie si ma gandesc ca nebunul urla la mine. Ei, asta ar fi culmea. Am mai fost de zeci de ori cu barca pe Bodi si nu a venit niciun dement sa urle la mine. Vazandu-l indreptandu-se si vociferand catre sotia aflata pe mal, banuiala imi este intarita. Si ma indrept spre locul unde se oprise individul. Apropiindu-ma, il recunosc. Nea Petrica, de la Cabana. Ne stim ca cativa ani. Prin 2003, parca, scrisesem cateva materiale intr-un saptamanal local, despre cum se lupta el cu smecherii din administratia orasului Baia Sprie, care se opuneau intabularii de catre Petrica a terenului din jurul lacului. Omul imi aratase niste acte care dovedeau ca administratia Cabanei e indreptatita la nus cate hectare de teren. In fine, treaba e ca cel care urla la mine cu disperare e… Petrica. Pur si simplu nu pot crede. Sunt tratat ca un infractor. Un delicvent de strada demn de rusinea celor din jur. Condamnat pentru fapte reprobabile. In cateva minute, ajung pe mal.

Omul, numai foc si para? “Care-i treaba cu lacul, nea Petrica”, il intreb. Cand ma vede, se schimba la fata. Dar isi revine imediat si o continua pe a lui. Ca e concesionat, ca nu vad tablele… Care table, ba, Petrica, imi vine sa-i spun. Imi arata el una, aflata intr-un set de alte panouri cu toate prohibitiile din zona. Ii dau dreptate. Nu vazusem tabla aia. Aflu de la niste baieti din Baia Sprie ca fusese montata de vreo doua saptamani. In timpul asta, Petrica turuie in dementia lui. Ca OPC-ul, ca Jandarmii, ca nici nu mai stiu cate institutii imi tot insira. Mirat, il intreb care e ratiunea pentru care pot inota, dar nu pot merge cu barca. Iar raspunsul lui nea Petrica ma lasa perplex: “cand intri in apa, se presupune ca stii sa inoti. Iar cand mergi cu barca, se presupune ca nu stii”. Na, cu asa argument chiar ca nu am nicio sansa. Simt ca intru intr-un fel de derizoriu. Nu ma intereseaza ce zice Petrica si nu stiu cum sa ii arat ca am inteles ideea cu vaslitul pe apa si ca nu doresc decat sa taca din gura, ca incepe deja sa imi fie lehamite de minunata iesire la iarba verde. Pana la urma, se intoarce spre cabana, dar nu inainte de a reveni cu cateva completari, in fata carora nu am putut decat sa dau din cap. Am inteles, du-te nea Petrica si ai grija de cabana, nu cumva sa iti fure careva aerul curat din jurul ei.

Trec zece minute si inca nu-mi revin. In spatele meu, tinerii din Baia Sprie vociferau si ei, luand la zeflemea aberatiile lui Petrica. Alea cu presupunerile. Hopa, ca nu am scapat. Iata ca vin si doi jandarmi. “O chemat asta jandarmii”, zic baietii. Asta e prea de tot, zic. Erau pe aici, prin zona. Nu au venit ei pentru barca mea pneumatica. Dar, iata ca imi este dat sa ma insel inca odata. Vin astia doi si imi explica treaba cu barca. “Stiti, cei de la ISU… reguli stricte… trebuie asigurata paza… siguranta turistilor”. Deci, zgarcitul de Petrica nu isi permite sa plateasca un om sa aiba grija sa intervina in caz ca se ineaca vreunul, asa ca a decretat: fara barci pe lac.

Pana la urma, nici nu mai stiu ce poti sa faci la Mogosa. Cu cortul s-a gatat. Nici poveste. Vin jandarmii si furi o amenda de nici nu apuci sa iti impachetezi ceaunul. De o fripturica la gratar, iar nicio sansa. Sute de panouri de avertizare, de parca esti intr-o zona minata. Cu barca, sigur nu ai voie, decat zece minute, dupa care vine dementul de Petrica si se ambaleaza la tine. Apoi vin si jandarmii si iti mai zic si aia vreo doua. Cu masina nu poti sa intri decat daca platesti. Ma intreb ce platesti, ca tot pe pietris o parchezi. Parcarea are doar cateva locuri amenajate. Nici cu pescuitul nu ai mai mare succes. Bonul se cumpara de la receptie. Deci, totul e interzis sau… permis, dar pe bani.

Ca baimarean si turist care am lasat bani grei de-a lungul timpului la Mogosa, prin desele iesiri cu familia sau prietenii, ma simt profund jignit de interdictiile promovate de Petrica. O marioneta in mana unor securisti gen Vasile Muresan si alti granguri care au supt ani la rand din veniturile Cabanei. Pe langa faptul ca turistii s-au redus la vreo 10-15% fata de cei din anii precedenti, Petrica nu vine cu nimic interesant. A interzis friptureala pe malul lacului, pai atunci sa instaleze cateva corturi in zona, unde sa gateasca mici si alte minuturi, sa atraga lumea. A interzis camparea, pai sa faca promotii la camerele de la cabana, ca nu te poti atinge de ele cat sunt de scumpe.

Nu o sa-i dau multe sfaturi lui nea Petrica, il las sa-si faca rondul in jurul lacului, poate intercepteaza vreun stol de potarnichi care campeaza ilegal prin stufaris si tre sa sune iute la 112, sa intervina jandarmii. Insa, le dau un sfat celor care chiar vor sa mearga cu cortul la Mogosa. O pot face linistiti, in afara perimetrului din jurul lacului. Mai precis, la baza partiei de schi, pe o portiune plata, unde proprietar nu e Petrica. Ci Coza, cel care are Cabana Suior.

In concluzie, iesirea la Mogosa a fost un fas. Amenajari, ioc, dar plin de interdictii. Asadar, voi spune pas la urmatoarea iesire. Mogosa nu se mai afla pe lista de optiuni. La fel cum nu se afla pe lista multora.

Incercati acest link, pentru mai multe fotografii.

sursa foto: maramures.link7.ro